ȘCOALA GIMNAZIALĂ "DR.ILIE LAZĂR" GIULEȘTI, MARAMUREȘ

Originea. Studiile

S-a născut într-o familie de nobili români maramureşeni, tatăl său fiind descendent din familia Lazăr din Purcăreţi iar mama sa fiind din familia Ivaşcu din Apşa de Jos. Bunicul său, Vasile Lazăr, teolog licenţiat în drept, este descendent a 7 generaţii de preoţi şi a fost protopopul Sighetului.

Ilie Lazăr a urmat şcoala primară din Sighet, apoi Liceul Piarist din aceeaşi localitate. Din clasa a V-a s-a mutat la Liceul din Lugoj. Studiile superioare le-a urmat la Facultăţile de Drept din Sighet şi Cluj, obţinând titlul de doctor în Drept al Universităţii din Cluj. A mai efectuat şi studii de specializare în economie, la Viena.

Rolul jucat în Marea Unire de la 1918

La izbucnirea Primului Război Mondial, Ilie Lazăr a fost înrolat în armata austro-ungară. Împreună cu soldaţii săi, a dezertat, pentru ca apoi să ajute la eliberarea oraşului Cernăuţi. Reuşind operaţiunea, Lazăr a fost primul care a pus drapelul românesc pe clădirea primăriei. După acest succes s-a implicat în acţiunea de eliberare a Maramureşului, conducând armatele de moldoveni care au eliberat Sighetu Marmaţiei.

La sfârşitul războiului se afla în Maramureş unde, împreună cu alţi fruntaşi români, a organizat administraţia românească în Comitatul Maramureş. Implicat direct în procesul de unire, el a ajutat la organizarea Gărzii Naţionale şi a reprezentat cercul electoral Ocna Şugatag la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. După înfăptuirea unirii, Ardealul a fost reorganizat pe judeţe, Ilie Lazăr fiind încredinţată misiunea de organizare a administraţiei româneşti în judeţul Satu Mare.

Cariera politică. Deputat. Fruntaş naţional-ţărănist

Începând cu anul 1923, Ilie Lazăr s-a stabilit la Bucureşti, unde a practicat avocatura. În paralel s-a implicat tot mai adânc în activitatea politică, ca membru al Partidului Naţional Român. Pe 10 octombrie 1926, PNR avea să fuzioneze cu Partidul Ţărănist pentru a forma Partidul Naţional Ţărănesc. În noua formaţiune astfel creată, Ilie Lazăr a jucat un rol de frunte. A fost ales parlamentar PNŢ în mai multe legislaturi, deputat de Maramureş, şi s-a impus treptat drept unul dintre membrii marcanţi ai Partidului Naţional Ţărănesc. Era un aprig luptător atât împotriva fascismului cât şi împotriva comunismului. S-a implicat în organizarea gărzilor ţărăneşti "Iuliu Maniu" şi a fost şef al organizaţiilor muncitoreşti centrale. Era deosebit de îndrăgit în mediile ţărăneşti, mai ales în Maramureş.

Statura sa politică şi consecvenţa cu care a urmat crezul său politic, i-a adus numeroase persecuţii, începând mai întâi cu regimul carlist, care l-a internat în lagărul de la Turnu, apoi regimul antonescian, care l-a mutat la Târgu Jiu şi în fine de către regimul comunist. Înaintea alegerilor din 1946, la 27 mai, Ilie Lazăr a fost arestat, judecat şi condamnat la 7 luni închisoare corecţională pentru „omisiunea denunţării complotului” în procesul „Mişcării Naţionale de Rezistenţă”. Cu toate acestea, soţia sa Maria Lazăr, i-a luat locul pe listele PNŢ şi a câştigat fotoliul de deputat în locul său, demonstrând imensa popularitate de care se bucura fruntaşul ţărănist în Maramureş.

Închis în temniţele comuniste

Pe măsură ce se instaura regimul comunist, soarta lui Ilie Lazăr a fost pecetluită. La 14 iulie 1947 a fost arestat pentru a doua oară, fiind implicat în „Înscenarea de la Tămădău”. Judecat în procesul intentat conducătorilor ţărănişti, alături de Iuliu Maniu, a fost condamnat la 12 ani de temniţă grea şi confiscarea averii, pentru „complot în scop de trădare”. A fost încarcerat mai întâi la Galaţi, iar din 1951 transferat, împreună cu alţi membri ai „lotului Maniu”, la Închisoarea Sighet.

În regimul extrem de sever şi secret în care au fost ţinuţi deţinuţii politici la Sighet, el a fost cel care a reuşit să identifice primul locaţia întemniţării, deoarece a recunoscut zgomotul clopotelor de la biserica din strada Dragoş Vodă din Sighet, clopote care fuseseră dăruite bisericii de către familia sa. În 1955 a fost transferat de la Sighet la închisoarea de la Râmnicu Sărat. După ce a expirat termenul de 12 ani, i s-a fixat domiciliul obligatoriu pentru alţi trei ani, la coloniile de muncă de la Culmea şi Periprava. Abia la 9 mai 1964, după 17 ani de închisoare, Ilie Lazăr a fost eliberat.

Ultimii ani din viaţă

După eliberare a trăit la Cluj-Napoca, într-un bloc din cartierul Grigorescu, fiind permanent urmărit de Securitate. Cu toate că s-au făcut presiuni asupra lui pentru a-şi renega crezul politic, Ilie Lazăr nu a renunţat niciodată la apartenenţa sa la partidul ţărănist. Într-o scrisoare trimisă în 1972 Bibliotecii municipale din Cluj, ca urmare a solicitării unui autograf pentru colecţia bibliotecii, Ilie Lazăr scria:

„Vă voi comunica în scris vreo câteva fapte concrete în legătură cu cele iniţiate de mine personal, aici în Cluj, între anii 1918 şi în 1944 şi vă pot asigura că numele meu - în urma trecutului politic şi a campaniei pătimaşe şi nedrepte ce s-a dus împotriva mea -, nu vă poate fi de niciun folos. Aceasta pentru că din fragedă tinereţe am făcut parte din partidul naţional-ţărănesc, după Unire. Pe acest partid l-am considerat ca singurul reprezentant al neamului românesc sub toate aspectele, iar după Unire a fost condus de către Iuliu Maniu, căruia i se datoreşte, înaintea tuturor ardelenilor, marele merit de a fi introdus regimul românesc în Dacia Superioară şi de a fi avut rol principal în unirea tuturor românilor.”

({{{2}}})

În ultima parte a vieţii a lucrat la un volum de memorii, publicat postum, precum şi la o istorie a Maramureşului. A decedat pe 6 noiembrie 1976, la vârsta de 81 de ani.

Bibliografie

• ***Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

• Lazăr, Ilie - Amintiri, (ediţie îngrijită de Romulus Rusan) Editura Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000 ISBN 973-99605-2-9

• Roşca, Nuţu - Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Aska Grafika, Sighetu Marmaţiei, 2006 ISBN 973-0-04670-0

Bibliografie recomandată

• Dobeş, Andrea - Ilie Lazăr : consecvenţa unui ideal politic, Argonaut, Cluj-Napoca, 2006 ISBN 973-109-001-0